De ce NU Kika

Am dorit o canapea anume, găsită la Kika. Mă pregătesc să plec către ei să o achit și știind că nu mai erau multe produse în stoc din modelul ales de mine, mă gândesc totuși să dau un telefon să mă informez, să nu bat drumul degeaba.
Pun mîna pe telefon, green-green la Kika și adresez urmatoarele întrebari în ordine

1 – modelul x este în stoc?
Kika: da
2 – vă rog să îmi confirmați prețul de livrare pentru sectorul X.
Kika: confrimă
3 – dacă sosesc în aceasta seară să achit produsul, în cât timp credeți că va putea fi livrat?
Kika: în ziua urmatoare sau cel târziu poimâine.
4 – sper că pot lua factura pe firma.
Kika: da, dar numai dacă veniți cu ștampila firmei.

Mă blochez, mulțumesc și închid. După câteva ore revin cu un telefon, sperând ca poate prima mea interlocutoare era începătoare sau neclar informată. Reiau seria de întrebări, totul bine și frumos, iar la ultima întrebare aud
Kika: da, dar numai dacă veniți cu ștampila firmei sau cu certificatul de înregistrare fiscală în original.
Deja mă enervez, gradul de aberații creștea exponențial. Interlocutoarea mea mă întreabă dacă vreau să mai discut și cu Y de la departamentul comercial. Mă sună și Y care începe fix cu replica:
Îmi pare rău, dar nu vă pot da alt răspuns decăt cel pe care deja vi l-a dat colega mea.

Ok, mă enervez, mă resemnez (deh, vroiam musai canapeaua împricinată). Mă dau peste cap să ajung să iau ștampila, mai încurc și încă vreo 2 oameni pentru asta și după câteva ore eram la ei în magazin, unde ce să vezi? Responsabilul de departament (canapele) îmi preia datele firmei și imi spune că nu aveam nevoie de minunata ștampilă sau alte dezinformări ale colegelor lui. Ștampila este totuși necesara dacă ridicați bunul pe loc din magazin (consider absurdă cerința), dar eu solicitasem transport, ceea ce însemna clar ca nu e nevoie de alte formalități.

Uite fix pentru mizerii de genul acesta nu am de gând să mai cumpăr nimic de la ei, pentru că habar nu au să ASCULTE clientul, să gândească înainte de a da un răspuns mecanic, nu mai vorbim de INTENȚIA de a încerca să soluționez cumva situația pentru a nu pierde un client. Interesul lor manifestat față de client este absolut absent. Să ne mai mirăm că e criză, când în România noțiunea de servicii sau customer care nu există?!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *