epoca de piatra a tehnologiei

sau unde inteligența artificială nu poate înlocui pentru moment componenta umană.
nu toate companiile au angajați tineri sau iubitori de tehnologie și trenduri, dimpotrivă! în țara cu un procent uriaș de angajați în industria I.T. avem și un procent mare de oameni care nu sunt deloc priteni cu pc-ul au orice alte gadget-uri care uneori ne fac viața mai ușoară. deși în câteva orașe părem cu adevărat elitiști, vă învit să pașiti la 50 de km de ele și veți descoperi cât de rudimentari suntem din păcate.

în mediile care se confruntă cu procesul de “informatizare”, de departe una dintre cele mai dificle situații o reprezintă reticența angajaților. aceștia găsesc diferite scuze, ridică o sumedenie de impedimente pentru a nu se ajunge la implementarea unor soluții de automatizare și încearcă sa întârzie pe cât posibil implementarea acestor noi metode.
cauza acestui comportament însă nu este reprezentată de o rea voință pură, ci are la bază două componente majore. prima este teama de a nu își pierde locul de muncă și de a fi înlocuiți cu inteligența artificială. cea de-a doua cauză o reprezintă diminuarea capacității de învățare, un fenomen extrem de firesc și natural, care ne afectează pe toți, odată cu trecerea vârstei.
ce consider că ar trebui să explicăm acestor oameni este că cel puțin în viitorul apropiat, inteligența arficială nu poate înlocui integral componenta umană, pentru că omul are ceea ce noi numim experiență, competență care are un imapct direct asupra consultanței oferite într-un proces de vânzare, în identificarea unor defecte de producție și execuție, funcționalități de oridin logistic etc. practic, angajatul nu își va pierde locul de muncă, ci își va face treaba mai bine, având o mare parte din munca sa automatizată și executată de o entitate mult mai eficientă din punct de vedere al costului. astfel, angajatul iși va pune în valoare mai bine experiența și cunostințele dobândite în anii săi de muncă. în niciun caz nu va fi înlocuit noile tehnologii.

cred că este de datoria fiecărui manager să explice cât mai bine aceste aspecte echipei sale, să gasească cele mai plăcute căi de a comunica aceste lucruri cât mai simplu și mai plăcut cu putință, Read more

specialist in propria viziune

specialist in propria viziune

din prea multă dorință de a se remarca și de a părea extrem de cool și cretivi, specialiștii în comunicare din agențiile autohtone uită de multe ori să își asculte clientul. prea ocupați cu creativitatea lor, aceștia uită să măsoare și sa analizeze cu reponsabilitate și atenție un proiect și propun soluții de comunicare fancy sau out of the box, dar care pot avea un impact extrem de dur și nefast aspura business-ului clientului.
oameni buni, clienții nu vor sa fie cool, vor rezultate urmărite, demonstrate și măsurate. ei plătesc pentru rezultate, nu pentru dorința voastră de a ieși în evidență fiind funky. este minunat să te mândrești cu un Effie, însă până acolo drumul este lung și deloc ușor, iar imbinarea cretivității cu rezultatele determinate este ea insăși o artă. bugetele nu sunt făcute pentru a fi cheltuite, mai ales în aceste vremuri, bugetele sunt făcute pentru a fi investite. Read more

imaginea se rezuma la portret, ci se intampla din cap pana in picioare

imaginea se rezuma la portret, ci se intampla din cap pana in picioare

imaginea nu se rezumă la portret, ci se “întâmplă” de sus până jos, din cap până în picioare. acordăm atenție chipului, însă în aceeași măsură ar trebui sa fim preocupați de maspectul mâinilor și pantofi, sau de angajații aflați la baza piramidei, dar care sunt în prima line de comunicare cu clientul. ei sunt primii cu care interacționeză clientul, iar abordarea și înfățișarea lor nu vor trece nicioată neobservate de cei care ne trec pragul.
postura corectă și limbajul nonverbal, înfățișarea care concordă cu ceea ce vrem sa transmitem, detaliile, felul în care scriem sau rostim – toate acestea însumate compun imaginea noastră.
imaginea unui birou oricât de impunător va fi diminuată de o intrare mai prejos decât interiorul, un serviciu de calitate va suferi daca nu va fi prezentat în aceeași manieră prefesionistă, pentru că serviciile, discuțiile și negocierile se întâmplă imediat, atunci, spre deosebire de situația în care cumpărătorul achiziționează un produs pe care îl poate consuma mult mai târziu dupa momentul achiziției, iar intervalul de timp îl va face pe acesta să uite de imaginea vânzătorului.
ceea ce este vizibil clientului este de fapt o mică parte, un varf de iceberg, iar el trebuie sa ne reprezinte corect, pentru ca noi sa ne putem ingriji de lucrurile bune care nu se vad din prima.

Scrisoarea unui profesor: Carmen Stoica, profesor la Scoala 99, Bucuresti

de curând mi-am pus câteva intrebări legate de noile generații, iată ca ușor-ușor apar și argumente din partea celor abilitați, oameni pe care sistemul încă nu i-a pus la pământ, iar banii părinților nu i-au redus la tăcere, oameni care nu și-au pierdut bunul simț, etica, responsabilitatea, curajul și conștiința unei meserii atât de importante.

“Dragii mei prieteni,
Nu știu dacă interesează pe mulți dintre voi examenul de la sfârșitul clasei a opta, dar pentru că n-am vreun blog, ziar sau emisiune TV, vă scriu vouă, poate transmiteți mai departe… Ar trebui să schimbăm ceva, cât încă se mai poate.
Aud mereu discursuri despre cât de bine și de mult învățam noi sau alții mai în vârstă decât noi pe vremea comunismului și despre cum nu învață generațiile actuale, care nu au moral și prințip… De fapt, generațiile actuale sunt mult mai inteligente decât noi și e vina noastră, părinți și profesori, că nu le oferim ce le trebuie. Priviți-vă copiii, să nu-mi spuneți că nu știu mult mai multe decât știați voi la vârsta lor…
Să mă întorc însă la proba de română de la examenul de luni. Sunt profund dezamăgită de subiecte și de barem. Mă gândesc de două zile la copiii mei care au muncit foarte mult anul acesta și la cât o să fie de dezamăgiți. La Gloria, Tudor, Lidia, Laura, Oana, Antonela, Cristina sau Andrei și la mulți alții, care, probabil, vor lua note sub așteptările lor și mai mici decât nivelul lor real. De ce? Din vina celor care au conceput subiectul, baremul, din cauza viziunii celor care conduc învățământul sau, mai bine zis, a lipsei lor de viziune. Concluzia va fi, sunt sigură, că suntem mai proști decât cei din Occident și că profesorii sunt slab pregătiți, că nu știu să-i învețe, dar nu-mi spuneți că nu știți copii care, în orice parte a Europei s-ar fi dus, nu s-au înscris într-o clasă superioară celei din România. Avem, de fapt, probleme cu marea cantitate de informații, cu subfinanțarea învățământului, nu cu deșteptăciunea copiilor noștri. Eu cred că guvernanții noștri ne spun „proști” pentru că așa suntem mai ușor manipulabili. Read more

tinerii sunt buni, ori nu?

tinerii sunt buni, ori nu?

Începe BAC-ul, începe perioada în care cu un ochi râdem și cu celalat plângem.
Ne vom amuza copios de lista de perle despre care vom afla de la știri sau de pe rețelele de socializare, însă ne vom gândi că totuși acești tineri sunt cei ce ne vor conduce destinele peste câțiva ani.
De curând stăteam de vorbă cu Radu pe tema părerii deja generalizată legată de slaba pregătire a tinerilor și pretențiile lor exagerate sau greu de acceptat pentru noi.
în ZF am citit un articol interesant, care atinge subiectul și  care aduce în discuție o perspectivă noua, sau putin mediatizată cel puțin.
Este clar că generațiile mai mature consideră majoritatea tinerilor slab pregătiți, lipsiți de orice responsabilitate, principii etc. și nu spun că nu este așa, însă consider că acesta este de fapt  un efect și nu neapărat al lipsei lor de preocupare față de “școală” ci mai degrabă al haosului din viața lor generat de un sistem de învățământ total depășit, de lipsa de timp și implicare a părinților în viața lor, dar cred ca cel mai important factor care lipsește este îndrumarea sau coaching-ul.
Privesc la colegii mei de generație, mă privesc pe mine însămi apoi analizez câți profesăm în  domeniul pe care l-am studiat, câți facem cu adevărat ceea ce ne place, câți am urmat deciziile luate de părinti sau profesori pentru noi și câți ne-am urmat propriile decizii.
astfel, privesc la oameni care au ajuns în industria de IT sau în inginerie pentru că “au avut cap de matematică” deși poate în ei se ascund aptitudini creative de invidiat care corelate cu skill-urile lor analitice  și sociale ar fi putut face din ei oameni de marketing, vânzări, project manageri extraordinari, dar ei sunt ingineri proiectanți sau programatori. privesc la oameni care au studiar 4 ani în facultăți de drept, care astăzi sunt directori de marketing pentru că în perioada liceului nimeni nu le-a vorbit de domeniul economic (mai mult decât pe parcursul unei ore numită “economie” in programa de clasa a 11-a, orp care oricum era înlocuită de materii mai “serioase”  ).
Mă uit la oameni care au fost îndrumați având la baza următoarele principii “e umanistă, să facă limbi străine”, “îi place istoria, păi să meargă la drept”, “are cap de matematician, să se facă IT-ist că se câștigă bine”, “desenează/ dansează / cântă – ah nu nu, trebuie făcut ceva ca moare de foame cu așa meserie”, “vrei la medicina? ia și baga chimie și bio că e jale”.
cred că anumite veleități ale unui tânar trebuie studiate și amplasate într-un context mai amplu, apoi acesta explicat tânarului, cu toate implicațiile și perspectivele pe cât se poate și apoi acesta să fie lasat să ia o decizie pentru viitorul său. cred că dacă îi oferim o informare corectă și completă nu trebuie să ne temem că aceasta va decide în detrimentul sau.

Este simplu sa îi acuzăm că nu stiu nimic, că nu au noțiuni, că au numai pretenții când noi i-am crescut într-o societate care nu le oferă nimic. sau de fapt, nimic bun pentru dezvoltarea lor, așa cum reiese și în ZF.

Implicarea mediului privat însă a dovedit că se poate și că de fapt este o chestiune de voință și implicare, însă din nou statul și societatea dovedesc o lipsă interes și preocupare.
angajatorii și statul se plâng ca avem “someri cu diplome”, oameni care nu vor să lucreze în fabrici și vor să devină manageri în clăridiri impozante. cum să nu se întample astfel, când doamna Ministru Andronescu, în mandatul său nu a mai aprobat planul de şcolarizare pentru învăţământul profesional, argumentând că toată lumea voia să urmeze cursurile unui liceu teoretic –  iar astăzi tinerii nu știu că se pot câștiga bani buni și corecți muncind într-o fabrică, fără să ajungi seara acasă negru din cap pana în picioare. Nu ar trebui să privim oare catre instutițiile statului care au acreditat universități pe bandă, nemaiurmărind activitatea lor în timp, calitatea procesului de învățământ și corectitudinea personalului didactic și administrativ?
INA Schaeffler la Brasov a dovedit însă că tinerii cărora li se explică, cărora li se orferă motivare și îndrumare ajung să decidă corect, să își seteze așteptări corecte și perspective noi.
M-au pus pe gânduri aceste cuvinte și poate ar fi cazul sa ne gândim cu toții mai serios la cum îi pregătim pe cei care ne vor da pensiile (daca nu dispare si acest concept pana ajungem noi sa devenim beneficiari).

“şi noi tinerii suntem dezamăgiţi de dumneavoastră, generaţia părinţilor noştri, pentru că nu aţi avut o viziune în aceşti 25 de ani”.
pentru că aţi distrus / permis să se distrugă bruma de industrie învechită, CAP-urile şi reţelele de irigatie, pădurile şi lucrările hidrotehnice”, “pentru ca aţi fost individualişti şi aţi tras doar pentru interesul personal sau al familiei şi aţi crezut sau încă mai credeţi că statul e un fel de sac fără fund”, “pentru că în fabrici nu aţi învătăt pe nimeni nimic din ceea ce aţi ştiut şi au trebuit să vină străinii să ne ia de la zero”, “pentru că aţi fost profesori universitari mai interesaţi de fabricile de diplome şi de şpăgi şi mai nou de proiecte cu fonduri europene şi conferinţe decât de educarea studenţilor”, “pentru că, patroni fiind, aţi ales să daţi salarii mici şi apoi să vă miraţi ca toti cei buni pleacă afară să lucreze in construcţii”, “pentru că fiind medici, profesori universitari, va puneti rezidentii sa faca doar fisele de observatie”, “pentru ca voi ne-ati făcut o tara low-cost pentru inca 20 de ani”. Şi pentru ca am invatat de la ei ca e usor si bine cu delasarea, furtul, minciuna (uneori chiar şi fata de propria persoana).

Mai mult decât atât, un studiu derulat în mare parte în USA asupra generației Y (cei născuți în epoca tabletei și a iPhone-ului) arată că părinții acestor tineri provin dintr-o generație de sacrificiu, o generație care a muncit enorm și nu mereu a primit ce a meritat. astfel, acești tineri sunt educați să ceară și să impună din start anumite condiții, să nu accepte orice chiar dacă este vorba de primul job, să nu muncească peste program, să își prețuiască timpul liber si bunăstarea lor s.a.m.d., desconsiderând valorile care au ghidat generații bune înaintea lor: serioitatea, proactivitatea, dezvoltarea personala, dorința de rezultate și performanță și chiar ambiția.

Iată cum din nou tinerii împlinesc de fapt visele furate ale părinților. părinții lor și-au dorit bani, bunăstare materială, unii au și dobândit-o, plătind însă un preț. și pentru ca au considerat că acest preț este nemeritat, își educă urmașii în aceste noi tendințe, așa cum la randul lor au fost educați de către părinții lor șă prețuiască valorile considerate importante de aceștia și nu de ei înșiși.